marți, 29 ianuarie 2013
Poate vi se pare
ciudată şi oarecum contradictorie alăturarea acestor două cuvinte din titlu,
dar nu este, pentru ca nu mă gândeam la vârsta matură, la toamna vieții, ci la
anotimpul ruginiu al culegerii roadelor care, metaforic vorbind, înseamnă retragerea
din activitate, pensionarea!
După o carieră
plină, în care am servit patria şi
poporul cu demnitate şi devotament, mereu gata la ordin, pregătiți sa ne
facem datoria 24 de ore din 24, a venit şi cuvenita răsplata pentru munca de o
viața: pensia! Stabilită conform legilor ţarii din acel moment, pensia,
proprietatea noastră, un drept intangibil şi inalienabil, era venitul nostru,
banii din care sa ne trăim în pace, tăcut, discret, senectutea.
Şi așa ar fi fost, dacă mafia portocalie ce a secătuit o ţară întreagă nu s-ar fi răzbunat
pe noi pentru ca am avut curajul să-i dezavuăm şi să ne unim glasul cu al celor
mulți, calcați în picioare de Băsescu şi acoliţii lui.
Nu am putut sta
impasibili în faţa jafului național! Cum puteam să nu reacţionam văzând că, zi
de zi, se fac „economii la buget” prin tăieri ilegale de salarii sau prin „restructurări”
stupide şi păguboase, ce au lăsat fără pâine o mulțime de oameni? Cum să nu ieșim
în stradă, alături de medici şi de profesori, pentru a cere ca spitalele să nu
fie închise, subvențiile pentru mame şi copii să nu fie tăiate, iar învățământul
să devină o prioritate strategică, pentru că el reprezintă o investiție în
viitorul acestei națiuni?
Cum puteam sta
deoparte, închizând ochii la toate aceste mizerii?
Cum ne-am fi
putut mânca pensia în tihnă, când o viața întreagă am vegheat ca avuția ţării să
nu fie furată, ca demnitatea şi onoarea acestei nații să fie respectate, iar
bunăstarea trăitorilor de pe aceste meleaguri, să fie apărată? Așa că am făcut ceea ce consideram că este de
datoria noastră să facem: am ieșit în
stradă şi am clamat, alături de toți cei umiliți şi nedreptățiți, demisia președintelui
şi a guvernului portocaliu, știind că „peştele de la cap de împute”!
Urmarea?
Cu o ură
feroce, aproape peste noapte au fost emise legi aberante, menite să ne pedepsească
şi să ne umilească. Nu conta că ele încălcau flagrant principiile statului de
drept, normele democratice, însăși legea fundamentală a ţării, Constituția! Ei
erau la putere, la ei erau „pâinea şi cuțitul”! Cu cinism şi cu un suveran dispreț,
abuzau însă de ea!
Aplicând
retroactiv legi strâmbe, „făcute pe genunchi” de Silviu Prigoană (individ plin
de carte, precum penele de gâscă, de apa!) - după cum singur a declarat la un
post de televiziune - şi de alții ca el, ne-au fost mutilate pensiile, ne-au
fost luate gradele militare şi am devenit, peste noapte, „asistați”, adică un
fel de trăitori din mila publică.
Senectutea,
care pentru alții, trăitori pe alte meleaguri, nu neapărat mai bogate, dar cu
respect pentru valori sacre precum familia, tradiția şi implicit, pentru
bătrânii lor, le este liniștită, blândă şi bună ca o pâine caldă, pentru noi, pensionarii
militari, loviți de ura lui Băsescu, este umilitoare şi grea.
În loc sa stăm
la gura sobei şi să le spunem basme nepoților, așa după cum ar fi fost firesc, noi
am fost nevoiți să ieșim în stradă, înfruntând gerul năprasnic, ca să ne cerem
dreptatea! Şi am făcut-o şi pe căldurile sufocante ale verii, cu toate ca ne-am
fi dorit, la fel ca pensionarii-militari din alte state ale UE, să fi putut depăna
amintiri, la o halba de bere. Si asta facem din 2010, de când pacea interioară
şi echilibrul ne-au fost spulberate de mizeria în care ne-au aruncat oamenii
servili şi cinici ai puterii. Şi în tot acest timp, măcinați de supărare, de
revoltă, de boală şi de neputință, s-au stins şi se sting, triști şi
neîmpăcați, tot mai mulți dintre camarazii cu care ieșeam la mitinguri. Dar cui
îi păsa?!
După victoria
covârșitoare a USL, victorie la care şi noi am avut o contribuție pentru că, disciplinați
şi corecți cum suntem, ne-am respectat angajamentul de a le da, cu încredere, votul
nostru (indiferent de condițiile meteo!), acum așteptam să vină şi promisa
reparație. Mai ales ca oameni de mare valoare, profesioniști autentici, cu
experiență în materie şi cu un acut simt al dreptății, ne asiguraseră că, odată
ajunși la putere, o vor face!
Ne-au transmis deja
că nu ne-au uitat, dar ne-au cerut să mai așteptăm până când se vor încheia discuțiile
cu FMI şi va fi votat bugetul pentru 2013! Şi chiar recent, ministrul muncii,
dna. Mariana Câmpeanu, a reiterat ideea că este necesar, moral şi corect să se
repare nedreptățile şi greșelile care s-au făcut în vechea guvernare, atât în ceea
ce ne privește pe noi, cei care am activat în sistemul de apărare, cât şi
pentru celelalte categorii de oameni, profund afectați de „ciuma portocalie”. Aceleași
asigurări ni le-au dat şi mulți alți membri ai USL, inclusiv dl. premier Victor
Ponta, adică oameni pentru care avem un profund respect şi în care credem.
Vă mulțumim
tuturor pentru aceste promisiuni şi așteptăm să le onorați!
Acum, că s-a
votat şi bugetul şi că delegația FMI (care în faţa unor oficiali europeni, şi-a
recunoscut eșecul cu politicile ei de austeritate, dar a încercat să-şi „umfle
mușchii” la noi, exact ca pe vremea obedientului Boc) a plecat, cred că, în
fine, a venit şi ceasul reparațiilor pe care, de trei ani, le tot clamăm şi le așteptăm.
Noi, cei care
am fost cândva militari, noi, „asistații”de azi, vă reamintim că ne-aţi făcut
niște promisiuni, ca v-am crezut şi încă vă credem!
Onorați-le!
Şi nu uitați că
pentru noi, timpul rămas este din ce în ce mai scurt! Amânările, indiferent de
motivație, nu mai sunt acceptabile pentru noi, cei care, cu fiecare zi scursă,
suntem tot mai aproape de pragul marii treceri în neființă.
Ajutați-ne să
ne trăim răstimpul rămas în liniște, cu seninătate şi suflet împăcat, nu măcinați
de revolta umilinței de a ni se fi anulat, dintr-o trăsătura de condei, munca şi
statutul profesional de o viață!
Lt.col. (r )
Ada Murzea