Toamna senectuţii

Poate vi se pare ciudată şi oarecum contradictorie alăturarea acestor două cuvinte din titlu, dar nu este, pentru ca nu mă gândeam la vârsta matură, la toamna vieții, ci la anotimpul ruginiu al culegerii roadelor care, metaforic vorbind, înseamnă retragerea din activitate, pensionarea!  

După o carieră plină, în care am servit patria şi poporul cu demnitate şi devotament, mereu gata la ordin, pregătiți sa ne facem datoria 24 de ore din 24, a venit şi cuvenita răsplata pentru munca de o viața: pensia! Stabilită conform legilor ţarii din acel moment, pensia, proprietatea noastră, un drept intangibil şi inalienabil, era venitul nostru, banii din care sa ne trăim în pace, tăcut, discret, senectutea.

Şi așa ar fi fost, dacă mafia portocalie ce a secătuit o ţară întreagă nu s-ar fi răzbunat pe noi pentru ca am avut curajul să-i dezavuăm şi să ne unim glasul cu al celor mulți, calcați în picioare de Băsescu şi acoliţii lui.

Nu am putut sta impasibili în faţa jafului național! Cum puteam să nu reacţionam văzând că, zi de zi, se fac „economii la buget” prin tăieri ilegale de salarii sau prin „restructurări” stupide şi păguboase, ce au lăsat fără pâine o mulțime de oameni? Cum să nu ieșim în stradă, alături de medici şi de profesori, pentru a cere ca spitalele să nu fie închise, subvențiile pentru mame şi copii să nu fie tăiate, iar învățământul să devină o prioritate strategică, pentru că el reprezintă o investiție în viitorul acestei națiuni?

Cum puteam sta deoparte, închizând ochii la toate aceste mizerii?

Cum ne-am fi putut mânca pensia în tihnă, când o viața întreagă am vegheat ca avuția ţării să nu fie furată, ca demnitatea şi onoarea acestei nații să fie respectate, iar bunăstarea trăitorilor de pe aceste meleaguri, să fie apărată?  Așa că am făcut ceea ce consideram că este de datoria noastră să facem:  am ieșit în stradă şi am clamat, alături de toți cei umiliți şi nedreptățiți, demisia președintelui şi a guvernului portocaliu, știind că „peştele de la cap de împute”!

Urmarea?

Cu o ură feroce, aproape peste noapte au fost emise legi aberante, menite să ne pedepsească şi să ne umilească. Nu conta că ele încălcau flagrant principiile statului de drept, normele democratice, însăși legea fundamentală a ţării, Constituția! Ei erau la putere, la ei erau „pâinea şi cuțitul”! Cu cinism şi cu un suveran dispreț, abuzau însă de ea!

Aplicând retroactiv legi strâmbe, „făcute pe genunchi” de Silviu Prigoană (individ plin de carte, precum penele de gâscă, de apa!) - după cum singur a declarat la un post de televiziune - şi de alții ca el, ne-au fost mutilate pensiile, ne-au fost luate gradele militare şi am devenit, peste noapte, „asistați”, adică un fel de trăitori din mila publică.

Senectutea, care pentru alții, trăitori pe alte meleaguri, nu neapărat mai bogate, dar cu respect pentru valori sacre precum familia, tradiția şi implicit, pentru bătrânii lor, le este liniștită, blândă şi bună ca o pâine caldă, pentru noi, pensionarii militari, loviți de ura lui Băsescu, este umilitoare şi grea.

În loc sa stăm la gura sobei şi să le spunem basme nepoților, așa după cum ar fi fost firesc, noi am fost nevoiți să ieșim în stradă, înfruntând gerul năprasnic, ca să ne cerem dreptatea! Şi am făcut-o şi pe căldurile sufocante ale verii, cu toate ca ne-am fi dorit, la fel ca pensionarii-militari din alte state ale UE, să fi putut depăna amintiri, la o halba de bere. Si asta facem din 2010, de când pacea interioară şi echilibrul ne-au fost spulberate de mizeria în care ne-au aruncat oamenii servili şi cinici ai puterii. Şi în tot acest timp, măcinați de supărare, de revoltă, de boală şi de neputință, s-au stins şi se sting, triști şi neîmpăcați, tot mai mulți dintre camarazii cu care ieșeam la mitinguri. Dar cui îi păsa?!

După victoria covârșitoare a USL, victorie la care şi noi am avut o contribuție pentru că, disciplinați şi corecți cum suntem, ne-am respectat angajamentul de a le da, cu încredere, votul nostru (indiferent de condițiile meteo!), acum așteptam să vină şi promisa reparație. Mai ales ca oameni de mare valoare, profesioniști autentici, cu experiență în materie şi cu un acut simt al dreptății, ne asiguraseră că, odată ajunși la putere, o vor face!

Ne-au transmis deja că nu ne-au uitat, dar ne-au cerut să mai așteptăm până când se vor încheia discuțiile cu FMI şi va fi votat bugetul pentru 2013! Şi chiar recent, ministrul muncii, dna. Mariana Câmpeanu, a reiterat ideea că este necesar, moral şi corect să se repare nedreptățile şi greșelile care s-au făcut în vechea guvernare, atât în ceea ce ne privește pe noi, cei care am activat în sistemul de apărare, cât şi pentru celelalte categorii de oameni, profund afectați de „ciuma portocalie”. Aceleași asigurări ni le-au dat şi mulți alți membri ai USL, inclusiv dl. premier Victor Ponta, adică oameni pentru care avem un profund respect şi în care credem.   

Vă mulțumim tuturor pentru aceste promisiuni şi așteptăm să le onorați!

Acum, că s-a votat şi bugetul şi că delegația FMI (care în faţa unor oficiali europeni, şi-a recunoscut eșecul cu politicile ei de austeritate, dar a încercat să-şi „umfle mușchii” la noi, exact ca pe vremea obedientului Boc) a plecat, cred că, în fine, a venit şi ceasul reparațiilor pe care, de trei ani, le tot clamăm şi le așteptăm.

Noi, cei care am fost cândva militari, noi, „asistații”de azi, vă reamintim că ne-aţi făcut niște promisiuni, ca v-am crezut şi încă vă credem!

Onorați-le!

Şi nu uitați că pentru noi, timpul rămas este din ce în ce mai scurt! Amânările, indiferent de motivație, nu mai sunt acceptabile pentru noi, cei care, cu fiecare zi scursă, suntem tot mai aproape de pragul marii treceri în neființă.

Ajutați-ne să ne trăim răstimpul rămas în liniște, cu seninătate şi suflet împăcat, nu măcinați de revolta umilinței de a ni se fi anulat, dintr-o trăsătura de condei, munca şi statutul profesional de o viață!

 Lt.col. (r ) Ada Murzea